Despre baicului

Multe dintre zonele cu „renume” in domeniul violentei stradale par sa se fi linistit. Locatarii sunt mult mai relaxati si spun ca nu se tem sa se plimbe la orice ora din zi si din noapte pe strazile din cartierul lor. Baicului, spre exemplu, o zona care in anii trecuti era cunoscuta drept foarte periculoasa din cauza altercatiilor si a infractionalitatii crescute, s-a transformat intr-un cartier „cuminte”.
O doamna de 42 de ani, Grigorita Calin, spune ca acest fapt se datoreaza si patrulelor de politie, care intimideaza eventualii agresori. Tanarul Dumitru Pecheanu mai spune ca Baicului nu mai este de mult ceea ce era odata: „Aici nu a mai fost un incident sau vreun scandal de cativa ani. Era o vreme cand veneau de prin alte cartiere drogati, hoti ori batausi, dar nu mai este cazul acum”.
Există un loc în Bucureşti în care nimic nu mai e la fel, în care atunci cnd ajungi simţi că nu mai eşt în ţara din care ai plecat. E vorba de cartierul Baicului! Ceva diferit, în sensul rău vorbind, locul în care copii ar trebui ţinuţi în casă iar fetele virgine ar trebui să poarte centuri de castitate

Am ajuns azi în Baicului, la Electronica, iar când am coborât … wild, wild west! Până şi temperatura era mai mică, plin de praf şi pustiu… de cocalari nu mai vorbim. Iar garda… n-am văzut şi colegul de bancă (rezident în Baicului) nu umblă cu zilele printre ghetourile alea infecte.

Ce să mai, sunt profund şocat de faptul că pot exista asemenea locuri în Bucureşti. Şi nu vreau să jignesc pe nimeni pentru că ştiu 4 oameni care stau în baicului şi absolut toţi sunt de nota 10, însă mi se pare extrem de deziulzionantă acea imagine a unui cartier plin de praf de la blocurile în construcţie în care predomină muncitorii chinezi, cu autobuze ale RATB-ului de acum 10 ani. Toate astea contrastează cu oamenii cu Hummer şi Dodge la poarta care scot plasma pe terasa vilei şi se uită la telenovele îmbrăcaţi în maieu în timp ce mănâncă seminţe… absolut trist!

Şi nu am acum aere de cine ştie ce suferind, însă prefer să stau în Vitan unde cocalarii se mai şi spală, iar singurii oameni care te pot ataca pe stradă sunt cei care au nevoie de bani pendru o biluţă…Baicului la bariera. Nu se poate trece. Pentru cei care stiu intersectia nu e nimic nou. Toti incercam sa trecem deodata. Unii raman blocati in mijloc. Gladiatori. Ploaia de injuraturi se revarsa deasupra lor desi e o zi cu soare. Baga-ti-ai pu....aa in ma-taaaa baaa...Apoi cel care a injurat raspunde amabil la telefon. Injuratura nu mai e o forma de rabufnire ci mai degraba mentinerea unui standard social. Practic daca nu injuri nu existi. In trafic. Asa ca cei injurati nu se mai sinchisesc.

Injuram veseli, resemnati, plictisiti, injuram cascand sau motaind. Trec minute bune, nu reusesc sa inaintez mai mult de zece centimetri. Deodata un tigan se napustesete in mijlocul nostru. - Tataieee...mancati-as pu..aaa taa in ce directie mergi? Tataie nu apuca sa raspunda. - Tataieee da-i putin cu spatele si ia dreaptaaa mult...Asaa si baga-te pa langa asta acum sa treaca si astilalti...

Tataie ar vrea sa replice ca el nu in directia aia vrea sa intoarca dar e hipnotizat de tiganul care si-a asumat rolul de lider in intersectie....- Baga-te, bai cumnate nu vezi ca te-a lasat tataie? Baaa manca-ti-as borsu' nu tuu...Tu stai ma sa treaca ala cu Passatu...Asa manca-v-as p..la voastra de romani ca vreti sa treceti toti odata!!!

De pe linia tramvaiului 14, cartierul Pantelimon nu seamana cu nimic din ce s-a auzit. Ghetoul este bine mascat de blocurile de 10-14 etaje de la strada. Daca apuci sa-l vezi doar ziua, chiar iti vine sa te-ntrebi daca nu cumva B.U.G. Mafia si altii asemenea lor traiesc, de fapt, in Bronx si au venit aici sa cante despre lucruri total straine realitatii autohtone. Prea multe versuri despre arme, criminali, curve, incaierari si sange revarsat in valuri pe strazi. Poate, abia atunci cand ajungi la capatul tramvaiului, la Aleea Pantelimon, incepi sa te indoiesti ca nu ai ajuns intr-un cartier din filmele cu zone rau famate. Este unul din putinele locuri unde prostituatele isi vand tot ce au de vandut chiar si la orele amiezii. Doua-trei fete, de vreo 16-17 ani, deformate de foame, murdare si cu fata impodobita de o grimasa ce se doreste zambet, se plimba pe carosabil facandu-le cu mana, deloc discret, tuturor soferilor, indiferent de tipul autovehiculului. La taxa pe care o practica - echivalentul a vreo doi litri de benzina, pentru orice exotisme ti-ar trece prin cap - nu ami conteaza daca se inghesuie intr-un Trabant sau se intind intr-un Mercedes. Pestii lor sunt absolut clasici: bufanti, geaca de colegiu, un lant de matanii turcesti invartit cu dexteritate pe degete, spatele usor aplecat, de parca nu ar astepta decat un semn sa sara la bataie, dar mai ales zgomotosi, din toate sunetele emise nedesprinzandu-se decat accentul clasic de Pantelimon, si o data la trei cuvinte si un scuipat de coji de seminte, cate un manca-t-as. In rest, cartierul, vazut ziua si doar de pe strazi, este absolut normal. Cativa metri mai incolo, in spatele randului de blocuri cu balcoanele albastre, incepe adevaratul Pantelimon - o enorma groapa de gunoi, punctata cu terenuri de fotbal si gherete. Intre bulevardul si lacul Pantelimon - o aglomeratie fantastica de case din chirpici si camine de familisti. Surprinzator, cel putin o treime din masini sunt noi si bune: Audi, Renault, VW-uri sau Mercedesuri. Zona similara de langa Piata Delfinului a capatat numele de La limita imposibilului, poate si pentru ca dincolo de ea incepe Ostrovul zis si Zona crepusculara. Ostrovul este un soi de no man’s land, in care putina lume indrazneste sa se aventureze, chiar si ziua.

Mai multi sefi - o singura gasca

Pentru ca nu e de dorit sa-ti bagi nasul unde nu-ti fierbe oala, toti cei cu care am incercat sa vorbim ne-au sugerat sa mergem acasa inainte sa ne duca dricul. Cu greu, mai mult prin cunostinte, am gasit un fost baiat de cartier, zis Uzura, care s-a mutat din Pantelimon, si care ne-a facut o harta generala a cartierului, zona prea mare pentru a fi acoperita de un singur om, asa ca fiecare boss isi vede de bucatica lui si, la nevoie, sare pentru ceilalti. Tartorul din Ostrov este singurul din tot Pantelimonul atat de puternic cat sa aiba porecla de Tiganul. Alti tigani sunt chinezi, ninja, saolini, ciocane. Tiganul e unul singur: mic, mai negru decat un somalez, cu o pereche de ochelari din rame de aur, este cel care fixeaza preturile in Piata Delfinului, singurul mare centru agro-alimentar din zona, care pune vama sutilor, pestilor, buticarilor, pescarilor si vamesilor marunti. Prin mana lui trec masini de contrabanda, arme, spray-uri paralizante, materiale de constructii furate si, ocazional, droguri. In timp, si-a construit in mijlocul Ostrovului o vila enorma, care si-ar gasi locul mai degraba in Primaverii decat intre casele de chirpici, a caror vopsea roz este sapata de fluvii de zoaie. Pe drumul spre vila in cauza se perinda, in fiecare zi, in mod inexplicabil, masini luxoase cu numere diplomatice ( TC sau CD ) sau cu placute de inmatriculare din carton. Peste drum de Piata Delfinului incepe Socului. Distanta de 100-150 de metri desparte mafia de salbaticie. Aici se fac doar spagi de cartier, spargeri, vama, doalri falsi, trafic de aparatura electronica furata. Capul este Blondul, sef impus nu prin inteligenta miscarilor, ci prin forta pumnului. Oarecum charismatic, Blondul are un mare avantaj: stie sa fluiere. Asta nu se intampla decat daca are probleme si orice fluierat este de ajuns ca, in mai putin de un minut, sa se stranga 10-30 de persoane insotite de credincioasele bate si lanturi. Gasca mult mai linistita, nu reactioneaza violent decat la motive foarte bine intemeiate: daca ceri o tigara, daca mergi prea repede sau prea incet, daca esti prea inalt sau daca nu indeplinesti ce-ti cer, cum ar fi sa le dai bocancii cu imprumut, vreo trei ani, sa zicem, daca nu le dai geaca, pantalonii sau cheile, si in general, daca ai o atitudine suspect de corecta.
Mult mai tragic este in Baicului, unde, daca nu esti copac si stii sa mergi pe burta, ai o oarecare sansa sa-ti poti cumpara tigari si dupa caderea serii. Sef este Ninja, bulibasa tiganilor din zona. Acum vreo trei ani, baietii lui au transat problemele din zona la modul cel mai propriu, cu topoarele. Cei care avusesera ceva de obiectat la politica zonei - trei chinezi si cam tot atatia romani - au putrezit neingropati in spatele Garii de Est. Gurile rele spun ca de aici ar fi plecat spre Irak vreo cateva rachete antiaeriene, la 200.000 de dolari bucata. Membrii gastii asteptau cu nerabdare venirea minerilor ca sa poata aranja magazinele din centru unde sta aurul ca pe Fane Spoitoru.
Un personaj mai aparte e Micutu, care este chiar micut - vreo 1,5 metri. Despre ce poate sa faca Micutu, nu mai are nimeni nevoie de nici o dovada: intr-o seara a vrut sa traga o caterinca la restaurantul Pietroasele si s-a trezit cu nu bodyguard calare pe el, in fata restaurantului. S-a apucat sa urle, si familia - vreo 200 de persoane - a ocupar toata intersectia Chisinau in mai putin de 5 ( cinci ) minute. Bodyguard-ul a demisionat, patrula de politie a trecut printre manifestanti, facandu-se ca isi cauta cainele, iar scandalul s-a stins fara sange. Inainte ca Piata Delfinului sa fie teritoriul exclusiv al Tiganului, in fata complexului actiona si Chinezu’. Nu s-a retras de frica, ci pentru ca a gasit alte standarde. Chinezu tragea tepe pe fata la alba-neagra, iar trei tovarasi inabuseau orice semn de revolta a celor care se vedeau pusi in fata unui alt soi de alba-neagra: chiar daca ghiceai cartonul, Chinezu iti arata altul si zicea ca ai pierdut. Puteai sa te simti norocos daca scapai doar cu atat: in spatele gramezii de curiosi care se strangea, inevitabil la fiecare joc, operau ceilalti baieti ai Chinezului, sutii de buzunare.

Profesionistii si descreieratii

Fiecare gasca are cel putin un dement afiliat, adica un tip care e in stare sa moara si cu Stallone de gat numai sa stie ca si-a facut damblaua. De obicei, acestia sunt independenti, angajati cand e nevoie de forta de munca. Creier Caramida era un tip obisnuit, poate cu o situatie materiala ceva mai buna decat altii. Tatal lui si-a deschis un magazin, dupa 1989, asa ca fiul sau a devenit tinta predilecta a vamesilor din licee. Intr-o zi, a reactionat si l-a lovit pe puradelul responsabil cu colecta. Drept urmare, s-a ales cu arcada sparta, cu un picior si o mana rupte si cu multe suturi in teasta. In mai putin de doi ani i-a bagat in spital pe toti cei care participasera la bataie. I-a batut cu tirbusonul, cu cutitul, cu bata, ranga sau lantul, pe fiecare pana la inconstienta. Ciocanu e un tip care a ajuns in Bucuresti dupa ce tatal sau, impiegat, a murit. Mostenirea - ciocanul de impiegat - a ramas singura amintire, dar a devenit singura cale de supravietuire. Cu varful schimbat cu un cap de baros, ciocanul i-a adus Ciocanului faima de dur. Tot intr-o seara, cum se intampla totul prin Pantelimon, Ciocanu era cu un tovaras si cu prietena acestuia la plimbare. Un somalez a crezut ca domnisoara este scoasa la produs si si-a manifestat dorinta de a o inchiria. Ciocanu i-a lasat coastele in pace, dar a sfaramat toate celelalte oase din corp. Somalezul nu a murit, dar a ramas schilod. Cel mai tare din parcare este recunoscut ca fiind Cherry, posesor de centura neagra si un maruntis de dani. Vamuieste de obicei chinezii, dar nu din proprie initiativa, ci angajat. I s-a dus buhul ca s-ar putea bate si cu 30 de oameni. Deasupra tuturor pluteste insa umbra apocaliptica a Fantomei de pe Mosilor, cel mai cunoscut profesionist din Bucuresti. I se spune Fantoma pentru ca nu iese din casa decat noaptea, si nu merge decat prin cluburi private, ascunse vederii muritorului de rand. Pentru 150 de dolari, poti verifica fisa de internare in stare grava a oricarui dusman. De la 250 de dolari in sus, se poate negocia care parte a victimei iti va fi adusa: mana, cap ficat, etc. Cel mai des este solicitata mana.

Pantelimonul are un singur suflu

Un lucru cu care roti sunt de acord este ca unicitatea Pantelimonului consta in devotamentul nemaiintalnit al gastilor fata de teritoriul propriu. Departe de a fi o mareata legatura a sufletului cu pamantul, romanii si tiganii se ajuta reciproc sa supravietuiasca, Pantelimonul fiind una dintre zonele cu cel mai mare procent de someri. Pantelimonul este inchis strainilor din alte cartiere. La tentativa de reglare a conturilor cu cartierul Tei, de acum trei ani, din Tei s-au strans vreo 70 de oameni, floarea batausilor. Din Pantelimon au venit tot cei foarte duri - unul si unul - in numar de 120. Un singur tarnacop , trantit cu sete peste fata unuia din Tei a fost suficient pentru a demonstra ca baietii din Pantelimon nu vorbesc aiurea. De atunci s-a stabilit un razboi rece intre cele doua cartiere - nu se calca pe bataturi, nu au nimic de impartit si nu isi trag tepe.

Viata de zi cu zi - muzica si distractie

Ziua, "baietii de cartier" dorm. "Baietii de cartier" sunt cei de conditie medie, mai mici decat Fane Spoitoru, Joitaru sau Gigi Boieru, dar mult deasupra cocalarilor de mana a treia, care stau sa puna vama prin licee sau fura din buzunare. "Baietii de cartier" aranjeaza de acasa, prin celulare, pe unde trece si unde se opreste un transport de droguri sau de arme, cine are si cine n-are voie sa cumpere, care datornic trebuie impresionat si care executat. Seara ies pe strazi sau prin baruri, asculta muzica tiganeasca sau B.U.G. Mafia si isi vad de femei si bautura. Despre muzica nu spun decat ca ii reprezinta, cu unele mici exagerari: "Pai daca ar fi sa te iei dupa B.U.G., inseamna ca suntem in Bronx, da’ nu e chiar asa. Acolo, daca are unu’ ceva de impartit cu tine, te impusca in mijlocul strazii. Aici te baga in spatele blocului si nu te impusca, doar te baga in spital cu mai multe gauri decat ti-a dat mama natura, Da’ oricum stie baietii ce zice, ca cam asa e, cum canta ei". Nu de aceeasi parere au fost baietii de la "Parazitii", care au scos o melodie, "Vreti ghetou", in care spun "sa-i lasam sa se impuste cu cornete, sa scapam de idioti", contestand caracterul super-violent al Pantelimonului. Cert e ca, intr-adevar, de impuscat nu prea se impusca lumea, sau cel putin nu in mijlocul strazii. Un martor ocular ne-a povestit ca totusi a existat o reglare de conturi prin intermediul mitralierelor. Fane Spoitoru, Gigi Ursaru, patronul Caritasului din Constanta si Joitaru s-au strans la un poker. Bucurestenii au pierdut, per total, 80.000 de dolari si masinile. Au luat bani de taxi, au plecat si au revenit, in mai putin de jumatate ora, cu 20 de masini pline de baieti. Au curatat baraca cu mitralierele, si-au recuperat banii si masinile si au intins-o. Alte altercatii armate nu se cunosc, si nici aceasta nu a prea facut valva. Politia a declarat ca au fost doar cinci masini, ca nu au fost nici arme nici victime, ci doar discutii. Cert e doar ca barul s-a evaporat.
Pantelimonul e si o alta lume. Dincolo de soseaua care taie cartierul spre o iesire in Baragan sunt blocuri si gropi, dar mai ales gasti in care Dumnezeu e tigan, are cicatrici si spinteca burta oricarui strain intrat din greseala

BY BAICULUI !!

CLICK HERE !! ASTEPT COMANTARILE VOASTRE

Creat 26.11.2010 14:56:53 | Ultima schimbare 26.06.2013 20:50:08

CE PARERE AI?

BUNA (26 | 84%)
PROASTA (5 | 16%)